Crud…

De-am avea toți ochiul
Ce dezgolește adevărul crud,
Poate, am vedea mai departe
Și profund.
Poate, ar plînge altfel cerul
Martorul ororilor încinse cu fierul,
Poate, ar fi mai aproape realitatea
Și am simți în străin un frate,
Poate, ne-am înțelege reciproc suferința
Și n-ar apela nimeni la umilință,
Poate, din depărtare tunetul greu
S-ar armoniza cu ritmul tău, și al meu.

Doi ochi albaștri

Doi ochi albaștri mă privesc
Și-un zîmbet, semilună
O fi o zînă din povești
Cu-a sa de flori cunună?

Cu buze roșii, cireșe coapte
Farmece ispititoare
Împrăștie pe gîtu-mi șoapte
Cum cad petalele din floare.

Și pe dulce obrăjor
Vreau să-mi las încet sărutul
Să renască acel fior
Ce duce în neființă tot trecutul

Să nu fie nici prezent, nici viitor
Doar atingerea ei fină
Cu degețelele ce vor
Să se lase în a mea mîină.

Doi ochi albaștri mă privesc
Și-un zîmbet, semilună
O fi o zînă din povești
Cu-a sa de flori cunună?